Despre cum am fost blonda

Despre cum am fost blonda...Pe vremea cand nu existam doar in faza de creion si tus era sa mi se intample o nenorocire. Desenatorul isi inmuiase pensula in acuarela galben-portocoalie, si, dupa expresia fetei, era foarte hotarat sa ma faca blonda! Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu blondele. Nu vad cum aplicandu-ti o culoare pe par iti poti schimba coeficientul de inteligenta. Totusi, pentru ca gura lumii sa fie satisfacuta, am reusit sa obtin un roscat aprins. Negrul nu ma prinde, si castaniul mi s-a parut sters. Am refuzat din start albastrul (ma imbatranea!), verdele si galbenul citron. Treaba asta cu parul m-a tinut ocupata o saptamana intreaga. M-a afectat profund. Parerea mea e ca totul tine de lumina, de felul in care lumina e filtrata de structura moleculara a parului. Unele raze sunt absorbite, altele sunt reflectate. Parul e, de fapt, incolor.

Am discutat problema si cu Gigel, pustiul acela mucios de pe scara mea. Mi-a spus ca sunt foarte desteapta si s-o tin tot asa, ca voi ajunge departe. Posibil sa aiba dreptate. In fine, depinde si de directie..