De mica am vrut sa fiu cantareata. Ma fataiam in fata oglinzii si cantam diverse chestii de moculescu & co. Ma aprecia si tovarasa invatatoare. Zicea ca am talent si sa nu mai cant in clasa. Nici macar in pauze. A fost o incercare grea pentru o fire atat de melomana dupa muzica asa cum sunt eu. Si sensibila. Visam sa plec in America, la capitalisti. In fine, as fi emigrat si in Bulgaria, nu conteaza. Dar nimeni nu mi-a apreciat vocea si talentul. In afara de Gigel, care ma facea sa cant strecurandu-mi mormoloci si pesti de acvariu in decolteu.
Asa ca le inteleg pe fetele astea. Iau si ele ce e al lor de drept. Nu?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu